Liviu
DAMIAN
1935–1986
Poet, eseist, publicist, traducător.
S-a născut la 13 mart. 1935, com. Strâmba (azi Corlăteni), jud. Bălţi. S-a stins din viaţă la 20 iul. 1986, la Chişinău, înmormântat la Corlăteni. A absolvit şcoala medie din satul natal (1955);

Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de istorie şi filologie, specializarea Limba şi literatura română(1960). A fost redactor-şef adjunct al revistei Nistru (azi
Basarabia), redactor principal al Comitetului de Stat pentru edituri şi secretar al Comitetului de conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1976-1986). Publică din 1954, semnând cicluri de versuri în culegerea colectivă Glasuri tinere (1955, 1957, 1959). A debutat editorial în 1963, cu placheta de versuri Darul fecioarei, urmată de mai multe cărţi de rezistenţă:
Ursitoarele (1965), Sânt verb (1968), Partea noastră de zbor (1974), Mândrie şi răbdare (1978), Salcâmul din prag (1979), Coroana de umbră (1982), Poezii şi poeme (1986). Împreună cu poetul leton Imants Ziedonis a scris cartea în versuri Pânea în două cânturi (1984). A mai publicat Scrieri alese (vol. 1-2, 1985). A semnat un volum de eseuri Pâinea (1976) şi două volume de publicistică: Îngânduratele porţi (1975) şi Dialoguri la marginea oraşului (1980). A contribuit la dezvoltarea poemului românesc. Este autorul poemelor Un spic în inimă (1973), Partea noastră de zbor (1974), Maraton, Melcul (1981), Cavaleria de Lăpuşna (1985). A scris şi pentru copii: plachete de versuri Comoara (1964), De-a baba iarba (1972), Inima şi tunetul (1981).
Renumelelui Liviu Damian se leagă în mare măsură efortul de intelectualizare a liricii române din Republica Moldova şi tendinţele ei spre modernitate. A transpus în limba română poezii şi poeme aparţinând lui P. Neruda(Patru anotimpuri ale inimii, 1969; 100 de sonete de dra-
goste, 1972), I. Ritsos (Martorul, 1977), J. Marcinkevičius,I. Ziedonis, proză de V. Solouhin, Jules Verne ş. a.
Din creaţia lui Liviu Damian s-a tradus în multe limbi ale popoarelor din republicile fostei Uniuni Sovietice. Pentru culegerea de versuri Korni (Rădăcini, 1966) a fost distins cu premiul literar unional N. Ostrovski (1967). Pentru lucrarea Dialoguri la marginea oraşului (1980) şi pentru cartea de versuri Maraton (1977), scriitorul s-a învrednicit de Premiul de Stat al Republicii
Moldova (1984).
S-a stins din via'ă în 1986. Astăzi Liceul din O.Rîşcani îi poartă numele, păstrândui memoria şi suflarea românească.